Ceea ce m-a determinat pe mine sã fiu voluntar la Crucea Roşie a fost pasiunea pentru primul ajutor. Pasiunea a început pe când eram elev în clasa a VII-a la o şcoalã generalã din Sibiu, unde am fost ales să fac parte din echipajul care reprezenta şcoala noastrã la concursul organizat de Crucea Roşie şi anume “Sanitarii pricepuţi”, unde in acel an am ocupat un loc fruntas. Un an mai târziu am obţinut locul întâi şi trebuia sã reprezentăm judeţul la faza naţională.
Dupã aceastã experienţã am hotãrât sã devin voluntar la Crucea Roşie.
Acum câteva luni, Crucea Roşie a avut o campanie de recrutare a voluntarilor şi în liceul unde învãţăm, şi vãzând cã şi câţiva colegi şi prieteni ai mei vor sã faca acest lucru mi-am zis cã acum este momentul … Ajuns aici, m-am axat mai întâi pe cursul de prim ajutor şi mai apoi pe celelalte acţiuni ale Crucii Roşii, din care am avut câte ceva de învãtat, şi anume în week-end-urile petrecute în parc cu copiii am învãţat sã înteleg copiii, sã mã joc cu ei.
De multe ori am fost întrebat de unii amici ce aş avea de câştigat de pe urma voluntariatului. Rãspunsul este întodeauna acelaşi: nimic material, ci doar împlinirea sufleteascã de a face ceva pentru societate, nişte cunoştinţe noi de prim ajutor şi nu numai, un numãr destul de mare de prieteni cãrora oricând le pot cere o mânã de ajutor…
S-au împlinit câteva luni de când fac voluntariat şi sper sã mai fac acest lucru câţiva ani buni pentru cã am numai de câstigat, dupã pãrerea mea…
Sergiu Helciug
Sergiu Helciug
