Tuesday, March 28, 2006

Sentimente de voluntar


Ce simte un voluntar cand vine la Crucea Rosie?
Hm ... desi uneori sentimentele se exprima mai greu in cuvinte, asta se intampla doar pentru ca nu se gasesc cuvinte si nu pentru ca sentimentele nu ar exista. Dar ce simte o persoana care este voluntar la Crucea Rosie de 5 luni? Desi 5 luni nu este operioada foarte lunga, pentru mine cele 5 luni de voluntariat la Crucea Rosie sunt importante si niciodata nu a intervenit plictiseala sau alte sentimente negative pentru ca imi face placere sa comunic, sa cunosc oameni noi cu care imi impart timpul si ideile, ocupand acelasi statut: de voluntar.
O zi din viata mea implica viata personala, prietenii mei si toate activitatile scolare si extrascolare. Atunci cand merg in sediul Crucii Rosii imi intru in rolul de voluntar, implicandu-ma moral in tot ceea ce inseamna Crucea Rosie! Implicarea se datoreaza in primul rand faptului ca imi place ce fac, imi place atmosfera libera, prietenoasa si plina de ingeniozitate, si mai ales ca am libertatea de a-mi exprima ideile, am sansa de a participa la programele de unde am tot timpul ceva de invatat ... ajutand!
Crucea Rosie este unul din locurile in care imi place sa imi consum energia intr-un mod util si placut, relationand cu persoane care au calitatea cea mai pretuita: DE A FI OAMENI!
Dar totusi sa revenim la intrebarea de la inceput particularizand!
Sentimentul pe care il am atunci cand vin la Crucea Rosie implica daruire in ceea ce fac, placerea de a-mi expune ideile stiind ca totul se face pentru oameni - acesta fiind unul dintre motivele pentru care am devenit voluntar la Crucea Rosie. Am si un motto din care se poate intelege cel mai bine ceea ce am vrut sa exprim ca voluntar al Crucii Rosii: "Imi consum energia dar nu degeaba, ci imbinand utilul cu placutul!"
Alina, 17 ani, C.N. "O. Goga"

Wednesday, March 15, 2006

3 luni de succese

Astăzi vom vorbi despre toţi voluntarii Crucii Roşii. De ce? Pentru că de data aceasta, voluntarii Crucii Roşii au lucrat toţi ca unul, şi povestea lor, a tuturor, este, de data aceasta, mai importantă.


Şi iată de ce:
+ pentru că sunt foarte serioşi, conştiincioşi, şi mai ales gata oricând să lucreze, nu pentru bani, ci doar din plăcere (aviz celor care nu cred că munca poate fi o plăcere)
+ au pus gând lângă gând şi au construit o echipă de teatru şi mai puternică decât în 2005, cu care se pregătesc să dea gata publicul sibian
+ au bătut Sibiul în lung şi în lat pentru a duce şi aduce informaţia atât cetăţenilor de rând, cât şi instituţiilor şi organizaţiilor neguvernamentale
+ au învăţat mult şi bine pentru a-i învăţa la rândul lor pe ceilalţi ce înseamnă să trăieşti frumos şi sănătos
+ au muncit pe brânci să ordoneze pachete cu îmbrăcămite pentru semenii lor vulnerabili din Nocrich
+ au continuat munca sisifică de a arăta cât de importantă este activitatea voluntarilor pentru întreaga comunitate
+ au „cosmetizat” panoul de prezentare al Crucii Roşii (pe care îl puteţi admira în pasajul subteran Dumbrava )
+ şi mai ales, s-au distrat de minune, lucrând şi învăţând pentru oameni la Crucea Roşie.

Andra Gligor


Monday, March 06, 2006

“VOLUNTAR”?



Voluntar. Ce sau cine e acesta? Nimic complicat : e OM. Cand spun om nu ma refer la specia umana, la fiinta biologica, ci la ceea ce reprezinta el, ceea ce face. La ce e bun sa traiesti doar pentru tine, sa nu simti adevaratul gust al vietii ?
Bineinteles ca multi se sperie cand aud de asa ceva: se gandesc la responsabilitati, munca, timp pierdut…si…dupa cum spun unii… toate degeaba, daca nu ai nici o compensatie.
Oare? Total fals! Cum sa nu fie nici o compensatie. Sunt chiar mai multe: distractie, cunostinte noi, satisfactii, experienta, munca alaturi de oameni, de prietenii tai ! Nu este suficient?
Ca sa fii voluntar nu trebuie sa indeplinesti un anumit numar de conditii, ci doar atat sa fii om !
Lasand teoriile deoparte (promit ca nu ma apuc de filozofat) ar fi mai simplu (si mai clar) sa spun :
« Nu suntem nici prea buni, nici prea rai, perfecti (sau defecti)… suntem doar tineri cu pofta de viata si idei marete, care… nu stau degeaba !…acestia suntem noi, voluntarii! »
Iulia Grancea