Tuesday, March 11, 2008

10 ani de voluntariat


Luna aceasta sunt 10 ani de cand am avut primul contact cu Crucea Rosie. Eram anul I la facultate, cand, intr-o « fereastra », un prieten de-al colegei mele Ramo, ne-a povestit cum face el educatie HIV in licee ca voluntar al Crucii Rosii Brasov si ne-a invitat la o sedinta. Zis si facut. Vineri, la ora 5, intram in beciul voluntarilor, o camera super mare, intr-un subsol din centrul Brasovului si plina ochi de tineri... liceeni, studenti si Radu, liderul de tineret. Alergand ca un titirez dintr-o parte in alta si urandu-ne bun venit. Nici nu a durat prea mult si gasca noastra de fete a fost luata in primire de craii sediului. La o cafea am aflat toate barfele... Imi amintesc cu drag de toate chefurile din beci, de sedintele infocate, de prima vizita la centrul de plasament din Codlea, de prima colecta stradala, de primul curs (de animatie) si prima tabara de la Moacsa. Descarcatul tirurilor cu ajutoare din Elvetia si primul calculator cu internet pe care am invatat sa il folosesc intens. Este o perioada care a contribuit in mod hotarator la dezvoltarea personalitatii mele : am invatat sa comunic, sa lucrez in echipa, sa primesc responsabilitati. Sa folosesc un fax, un copiator sau un computer. Am invatat ca a-i ajuta pe cei din jurul tau este un lucru pe care nu il poate face oricine. Restul e deja old story : am continuat sa ma dezvolt, sa coordonez toate activitatile de tineret din Brasov, si, la terminarea facultatii, am optat sa ma angajez ca director la Crucea Rosie Sibiu. In cetatea lui Hermann am aflat ca fapt viata este destul de simpla si ca nu ai nevoie de multe lucruri pentru a exista. Ca lucrand cu oameni si mai ales cu tineri, te umpli in fiecare moment de energie. Ca un proiect reusit valoreaza mai mult decat o prima la salariu. Ca sustinerea o gasesti acolo unde te astepti mai putin. Am invatat sa fiu mai buna, sa doresc sa imi depasesc limitele. Am invatat sa fiu mai organizata, sa aplic notiunile acumulate la facultate si la cursurile la care am participat, sa invat din greseli, sa dezvolt. Cred ca Crucea Rosie este una din putinele organizatii din lume care iti ofera o multime de posibilitati de dezvoltare, o gramada de activitati, in care te poti implica de la o varsta frageda si pana la batranete, pastrandu-te mereu activ si ambitios. Este o organizatie care nu iti cere mult, dar iti ofera insutit. Bineinteles ca viata de angajat este un pic mai plina de probleme decat cea de voluntar sau membru, dar cine a trecut o data prin aceasta experienta va sti sa o aprecieze. Si ma bucur cand exista si alti voluntari care imi calca pe urme...

PS: in mai Crucea Rosie Sibiu va organiza o intalnire a veteranilor Crucii Rosii... daca esti unul din voluntarii mai vechi si vrei sa ne ajuti in organizare, da-ne un mesaj :)

(Claudia Popa)

1 comment:

Anonymous said...

nu cred ca un director poate fi numit voluntar... parerea mea, munca de director inseamna nulta munca in culise fara a fi apreciata... asta e ... dupa parerea mea, onoarea asta nu ti se cuvine, nu esti voluntar, ci director!